Acest titlu este in limba romana! -- «Uneori ma uimeste ca ceilalti nu-i simt lui Marin Tarangul clasa de exceptie, acel ceva care-l asaza foarte departe de toti prietenii lui, pesemne un simt al nemijlocirii secunde, semnul adevaratei maturitati a spiritului. El a trecut dincolo de barierele conventiilor culturale, având o disponibilitate catre esential care pe mine ma amuteste si ma face sa ma simt foarte copil.» (Gabriel Liiceanu catre Virgil Ierunca, scrisoare din Heidelberg, 26 iulie 1984)«Nimeni nu stie când va muri. Acest va muri este mereu plasat în viitor, nu se prezinta decât ca viitor. Nu poti spune corect mor", la prezent; vreau sa spun ca si în ultima clipa moartea, care este gata sa vina, este tot, este înca", în viitor; n-a ajuns aici, ca sa poti spune mor chiar acum: ceea ce înseamna ca esti mereu în situatia de a spune ca vei muri, si nu ca mori în clipa de fata; si astfel recunosti ca moartea apartine oricum viitorului; ca nu-ti apartine niciodata tie si ca nu poti spune niciodata mor în clipa exacta în care esti deja mort. Când se petrece moartea, verbul nu se mai conjuga.» (Marin Tarangul)«Marin Tarangul nu e usor de citit. Era dintre aceia care nu asteapta ca gândul sa fie gândit pâna la capat, înainte de a fi scris. Îsi cauta gândul scriind. Îl astepta scriind. Performanta sa era alcatuita, în consecinta, din spectaculoase din-când-în-când-uri, printre care ideile si cuvintele evoluau labirintic. Dar energia sondajelor sale intelectuale, tenacitatea si îndemânarea sa speculativa, formularile sale luminos imprevizibile îl asaza printre figurile de vârf ale vremii.» (Andrei Plesu)